Irigarea este o lucrare necesara tuturor culturilor legumicole, mai ales pentru sezonul de vara, cand intervine pentru a imbunatati regimul de apa din sol. Efectele sale pozitive se reflecta cu siguranta asupra cantitatii si calitatii recoltei.

1. Udarea prin aspersiune se poate aplica pe terenuri mai putin modelate, nivelate, unde sporeste umiditatea atmosferica reducand consumul de apa. Nu se poate aplica in perioadele cu vand si favorizea atacul bolilor, iar pe unele soluri determina formarea crustei.

2. Irigarea prin scurgerea apei la suprafata solului asigura infiltrarea apei direct la radacini, fara udarea plantelor si a spatiului dintre randuri, evitand si tasarea solului sau formarea crustei. Consumul de apa este mult mai mare si nu se poate practica pe soluri usoare, nisipoase.

3. Mai costisitoare, dar mult mai eficienta, este udarea prin picurare. Aceasta necesita existenta unei instalatii speciale. Avantajele sunt multiple in comparatie cu dezavantajul costului ridicat necesar instalarii sistemului de conducte.

4. Regimul optim de irigare are la baza stabilirea unei norme de udare, numarul si frecventa udarilor. Udarile cu norme prea mici si dese impiedica dezvoltarea radacinilor in profunzime, iar cele cu norme prea mari determina spalarea substantelor minerale in profunzime.