De legenda babei Dochia se leaga cel putin doua legende populare, ambele avand radacini in tinutul Neamtului.

Una din legendele Babei Dochia spune ca baba Dochia si-a trimis nora pe munte in frig, dar aceasta s-a intors nevatamata. Crezand ca a venit primavara baba Dochia a plecat chiar ea sa urce oile pe munte.
Se spune ca ciobanii au luat patru zile din luna februaria si le-au adus in martie si de aceea vremea a devenit capricioasa. De cald, baba isi leapada cate unul din cele noua cojoace. In ultima zi a dat inghetul si baba Dochia s-a transformat in stana de piatra.


A doua legenda despre baba Dochia povesteşte despre formarea poporului român, despre unirea dacilor cu romanii. Despre Dochia, o fată extraordinar de frumoasă, se credea că este fiica regelui Decebal. După cucerirea Daciei, aşezându-se pe meleagurile dacice, Traian este vrăjit de farmecul fetei si doreşte să o ia de nevastă. Traian urmăreşte ca prin uniunea sa cu Dochia să dea un exemplu celorlalţi romani, asigurându-se în felul acesta asimilarea populaţiei dacice. Pentru că fata este foarte mândră şi refuză categoric să răspundă sentimentelor falnicului cuceritor, încercă să fugă. Este urmarită de Traian şi de trupele acestuia şi se ascunde printre stâncile sacre ale muntelui Ceahlău. Este ajunsă din urmă de Traian. În acel moment, Dochia îi cere ajutor zeului Zamolxis (zeul suprem al dacilor) şi îi cere să o prefacă în stană de piatră decât să capituleze in faţa cuceritorului poporului dac. Ascultându-i ruga fierbinte, zeul o transformă împreuna cu oile sale în stane de piatră.

În Maramureş, legenda spune că baba Dochia umblă prin sate în primele zile ale lunii martie, iar dacă prinde vreo femeie că toarce sau ţese se răzbună furându-i fie puterile, fie lucrul făcut.