• Tipuri de soluri pentru plante

    Pentru cresterea si dezvoltarea armonioasa a plantelor natura solului este de o insemnatate esentiala. In sol se gasesc toate substantele nutritive necesare plantelor. Componenta solului difera de la o regiune la alta. De-a lungul timpului s-au format in functie de era si de clima, mai multe varietati de soluri, cei mai importanti fiind insa primii 60 cm de la suprafata.
    Solul este format din : nisip, argila, lut si humus. (Din punct de vedere fizic solul este alcatuit din particule mai mari sau mai mici, peste 0.2 mm se numesc nisip, intre 0.002 si 0.2 se numesc lut, iar sub 0,002 mm se numesc argila. Cele din urma sunt si cele mai interesante din punct de vedere chimic. La suprafata acestor particule este legata apa, mineralele si alte substante organice. Humusul este reprezentat de materia organica descompusa din sol, care asigura hrana plantelor si care reprezinta un factor de protectie impotriva bolilor)

    Gradul de fertilitate este dat de proportia acestor componente. Cat de bun este un sol in realitate, de obicei se poate stabili numai pe baza examinarii acestuia. Pentru aceasta trebuie prelevate din 10 locuri diferite din primii 30 cm de la suprafata, probe de sol care vor fi apoi amestecate bine , pentru o cercetare de laborator fiind de ajuns 500g de pamant. Prin aceasta examinare se obtine si nivelul PH-ului solului (care poate varia pe o scara de 0-14), aciditatea terenului, care este foarte importanta in alegerea varietatilor soiurilor de plante ce urmeaza a fi plantate pe acel sol .

    Solurile     se impart in 2 mari categorii:
    - soluri acide, a caror valoare a PH-ului este sub 5,5si pe care cresc in general, plante care nu suporta calcarul ( cum ar fi de exemplu, Rhododendron-ul);
    - soluri bazice, cu o valoare a PH-ului mai mare de 7,4; soluri pe care cresc plante iubitoare de calcar.
    In Europa Centrala, valoarea PH-ului solului variaza in jurul punctului neutru de 7, aceasta permitand cresterea majoritatii speciilor de plante.

    Horticultorii impart solurile in doua categorii: soluri usoare si soluri grele.
    Solurile usoare contin mult nisip, permit scurgerea rapida a apei si a substantelor nutritive si se incalzesc usor. De aceea aceste soluri prezinta o serie de dezavantaje. Prin retinerea deficitara a apei, solurile slabe sunt soluri care se usuca repede si contin o cantitate mica de substante nutritive.

    Solurile grele au o componenta predominanta de argila, sunt foarte compacte, putin aerisite si greu de lucrat. De asemenea, ele devin lipiciose foarte usor. Au insa avantajul ca pot stoca o cantitate mare de apa si substante nutritive. Pentru a se evita acumularile mari de apa se recomanda amestecarea acestor soluri cu putin nisip si humus.
    Solurile ideale sunt cele argiloase. A nu se confunda cu cele formate din lut. Pentru a se putea diferentia aceste doua tipuri de sol, se poate face un test al formei. Solul preponderant argilos se sfarma in mana in bucati mari, pe cand cel lutos se lasa usor modelat. Solul argilos este compus din parti egale de nisip, argila si lut. Apa si substantele nutritive sunt bine retinute , iar pericolul acumularilor masive de apa este foarte scazut .

0 comentarii:

Lasati un comentariu:

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)